Amza Pellea rămâne și astăzi unul dintre cei mai mari și apreciați actori ai teatrului și filmului românesc. Talentul său inconfundabil, carisma și naturalețea cu care a interpretat fiecare rol l-au transformat într-un simbol al artei dramatice din România.

De-a lungul carierei sale, a dat viață zecilor de personaje memorabile, dar cele mai cunoscute rămân Mihai Viteazul, domnitorul care a unit cele trei țări românești, și inegalabilul Nea Mărin, rolul care l-a consacrat definitiv în inimile românilor.

Un destin frânt prea devreme

Din păcate, viața marelui actor s-a sfârșit mult prea devreme. Amza Pellea a murit la doar 52 de ani, în urma unei lupte grele cu o boală necruțătoare: cancerul pulmonar. În spatele acestei tragedii s-a aflat însă un viciu care i-a marcat existența – fumatul.

Deși familia și prietenii l-au îndemnat în repetate rânduri să renunțe, Amza Pellea nu a reușit niciodată să se despartă complet de țigări. Fiica sa, actrița Oana Pellea, a mărturisit de-a lungul anilor că tatăl său era un fumător pasionat, care trăgea din fiecare țigară „ca și când ar fi fost prima și ultima dată”.

Pentru el, gestul de a fuma părea aproape o formă de meditație, o clipă de intensitate și trăire, dar care, în timp, avea să-i aducă sfârșitul.

Ultimele dorințe ale actorului

Abia spre finalul vieții, conștient de urmările devastatoare ale acestui obicei, Amza Pellea a realizat răul pe care și l-a făcut. Potrivit Oanei Pellea, înainte să se stingă, tatăl său i-a lăsat două dorințe importante: „Să am grijă de mama și să mă las de fumat.”

Mesajul său, plin de durere, dar și de înțelepciune, a rămas ca un avertisment pentru toți cei care se confruntă cu același viciu. „Trăgea din țigară până la capăt, până ardea toată… cum și-a ars superb viața”, scria Oana Pellea într-o postare emoționantă pe rețelele sociale, rememorând puterea, dar și vulnerabilitatea tatălui ei.

Un drum neobișnuit spre glorie

Puțini știu că marele actor nu a urmat de la început un drum artistic. În tinerețe, Amza Pellea a absolvit o școală electrotehnică, devenind „specialist în aparate de calcul de înaltă și joasă tensiune”.

Lucra la uzina electrică din Craiova când, întâmplător, a văzut un afiș care anunța examenele de admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Din curiozitate, a decis să încerce. Deși își dorea inițial să intre la regie, a fost repartizat la actorie — o alegere care avea să-i schimbe complet destinul și, totodată, să aducă teatrului românesc un artist de neînlocuit.